Călătoriile „inițiatice” mi-au întregit sufletul!

Am început procesul meu de vindecare, conștient, în urmă cu mai bine de 12 ani. A fost în forma clasică a acelor vremuri: mers la psiholog. A ajutat. Îmi mai descărcam sufletul de povara pe care o simțeam. A durat vrem 6 luni, pentru că doamna aceea a plecat din țară. A fost suficient cât să mă poată deschide spre mai multă profunzime. Și după vreun an am întâlnit pe altcineva, tot cu formare muuultă în psihoterapie, dar cu o privire holistică. Atunci a început vindecarea efectivă. Atât de rapid s-au întâmplat lucrurile și m-am transformat, încât în mai puțin de 2 ani mi-am dat demisia din corporația unde lucram și am făcut o turnură radicală: mi-am schimbat meseria. Ceea ce funcționase la mine, nu mai era doar terapie, ci devenise stil de viață. Pe care simțeam cu toată ființa să îl împărtășesc cu alții. Au urmat 4 ani de creștere continuă, acumulat de experiență, formări, imense satisfacții când vedeam rezultatele celor cu care lucram. Mă liniștisem. Aveam o viață „pe șină”. Iubeam ce făceam.

Și liniștea asta a făcut loc la mai multă deschidere…astfel că în 2016, mi-a făcut curaj și am pășit afară din continent. Vorba mamei mele îngrozite, „la capătul pământului”, tocmai în Asia. Ce căutam acolo? De ce mergeam? De ce am ales destinația aceea? Nu știam să răspund la niciuna din aceste întrebări. Simțeam doar o chemare imensă după prima poză văzută. Și m-am dus. Acolo, în Bali, insula zeilor, ceva s-a întâmplat. Nu aș ști să spun exact ce. După ce am trecut de șocurile privind diferența dintre stilul de viață și cultură, inima mea a început să se deschidă. Eram bine și înainte, după toate programele de formare făcute. Cam tot ce îmi doream în viața mea, materializam. Dar lipsea ceva. Nu aș fi putut spune exact ce, doar că sufletul meu tânjea după acel ceva…

Atunci a început trezirea femeii din mine. Cu adevărat adică. Până atunci tot ce făcusem în sensul acesta era doar la nivel de cunoaștere. Acea călătorie mi-a dat șansa să trec la următorul nivel: să trăiesc ca experiență. Diferență este inimaginabila! Am continuat să îmi urmez intuiția, astfel că anii care au urmat au fost ani de „pelerinaje”. Mai bine de o luna din an, iarna, plecam acolo unde sufletul meu mă trimitea. Nu avea nimic de-a face cu turismul. Așa am învățat diferența dintre turist și călător. Niciodată nu eu eram cea care alegeam destinațiile, ci ele mă alegeau pe mine. Învățasem deja să răspund la întrebarea: „De ce mergi acolo?” cu „Îți spun când mă întorc ce a trebui să se întâmple!” Așa era întotdeauna: odată ajunsă la destinație, magia se întâmpla. Apăreau oameni, aflam lucruri care mă duceau fix unde era nevoie să ajung. La final mă simțeam tot mai întreagă. Ca și cum era nevoie să îmi recuperez părticele din mine lăsate în acele locuri…cândva…

Așa s-a făcut, că în câțiva ani, am văzut 7 țări din Asia. Apoi, ceva s-a schimbat interior. Și am început să fac trecerea spre Orientul Mijlociu și Africa. Cert este că în-tot-dea-u-na m-au chemat locurile cu civilizație antică. Nu mă atrăgea neapărat istoria, cât energia din acele locuri. Este o înțelepciune străveche care iese la suprafață, fară să faci ceva anume. Doar se simte. Se manifestă.

Aceasta facilitează o vindecare profundă, nebănuită….a energiei feminine. În toți anii aceștia apropiații mi-a spus cât de transformată pot fi și cum, literalmente, întineresc. Astăzi pot confirma aceasta. Chiar mai mult decât atât. Acest gen de călătorii inițiatice este un pas esențial în procesul de vindecare și trezire a energiei autentic feminine.

Cum tocmai m-am întors din Egipt și sunt încă sub efectul acelei energii, pot spune că astfel de experiențe transformă ființa, la toate nivelele, mult după încheierea călătoriei în sine. Corpul continuă alchimizarea încă o perioada bună. Și e firesc să fie așa. Pământul este viu. Are energie puternică care se imprimă în ființă, în momentul în care ești în anumite locuri. Acea energie pornește anumite procese interioare. Ele fac transformări, care au efecte…totul e un proces complex care durează…

Efectele, în toate planurile, depășesc înțelegerea mintii umane. Dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt. Doar experimentând veți înțelege! Oare care sunt emoțiile care apar citind aceste rânduri?